Despre carte: 2008 / „Arhipelagul Gulag”, Biblia, „O mie și una de nopți”, „The Catcher in the Rye” „, „Vai de înțelepciune”, „Micul cal cocoșat”... La prima vedere, aceste cărți nu au nimic în comun. Cu toate acestea, au o soartă comună - să fie interzise. Istoria literaturii mondiale cunoaște multe exemple de lucrări tabu recunoscute dintr-un motiv sau altul drept „periculoase pentru societate”. Este trist că și în secolul 21 această problemă continuă să fie relevantă. Versurile satanice de Salman Rushdie, condamnat la moarte de liderul spiritual al Iranului în 1989, nu este încă publicată în majoritatea țărilor, iar autorul este obligat să se ascundă de persecuția din Marea Britanie. Atâta timp cât există intoleranță față de libera exprimare, cenzura va continua să distrugă capodopere ale artei literare. Această colecție conține povești din 100 de cărți interzise sau cenzurate din motive politice, religioase, sexuale sau sociale. Soarta fiecărei astfel de cărți este cu adevărat tragică. Nu aveau voie să fie tipărite, au fost prescurtate, au fost blestemate în biserici, au fost arse, au fost scoase de pe rafturile bibliotecii și rafturile magazinelor. Autorii au fost dați în judecată, expulzați din țară, au fost insultați, umiliți și asupriți. Multe dintre ele au fost executate În diverse perioade, cele mai mari opere literare au fost interzise. Printre acestea: „Sufririle tânărului Werther” de Goethe, „Doctorul Jivago” de Pasternak, „Florile răului” de Baudelaire, „Ulysses” de Joyce, „Madame Bovary” de Flaubert, „Demonul” de Lermontov și alții. . Se știe că literatura rusă a suferit în principal din cauza cenzurii politice, care a funcționat cu succes atât în ​​timpul Rusiei țariste, cât și în timpul Uniunii Sovietice Poveștile cărților interzise arată clar că libertatea de exprimare există încă doar pe hârtie, și nu în minți. , iar o persoană are încă un drum lung de parcurs pentru a învăța să respecte opiniile și gândurile altor oameni.